O istorie de peste 40 de ani

Imprimantele 3D sunt mai vechi decât aţi fi crezut: ele au apărut în urmă cu aproximativ 40 de ani, iar în prezent, aplicaţiile acestora pur şi simplu au explodat, ajungând să fie din ce în ce mai utilizate în domenii atât de vaste, încât se întind de la modă până la stomatologie.

1964

Undeva prin 1964, când nimeni nu se gândea la o astfel de tehnologie, Arthur C. Clarke, scriitorul SF, a fost primul care a descris funcţiile de bază ale unei imprimante 3D.

1981

Arthur C. Clarke
Arthur C. Clarke (Sursa foto: wikipedia.com)
Hideo Kodama
Hideo Kodama (Sursa foto: sculpteo.com)

Au mai trecut aproape 15 ani, până când, în anul 1981, a fost făcut primul pas în crearea şi dezvoltarea tehnologiei de imprimare 3D, unde altundeva decât în Japonia. La acel moment, profesorul Hideo Kodama de la Institutul Municipal de Cercetare Industrială Nagoya propunea un sistem funcțional de prototipare rapidă care folosea fotopolimeri. Modelul tipărit consta din mai multe straturi, fiecare corespunzând unei bucăţi secţionate transversal din modelul întreg.

Acesta solicitat atunci un brevet pentru sistemul său de prototipare rapidă. El și-a descris invenţia astfel: o cuvă cu material fotopolimer este expusă la o lumină UV care îl întărește și construiește un model în straturi. Din păcate, din cauza unei probleme de finanțare, brevetul nu a putut fi obţinut.

Profesorul Kodama a inventat și descris primele două tehnici de manufactură aditivă bazate pe întărirea foto a polimerilor din plastic. Această lucrare poate fi considerată atât strămoșul fotopolimerizării, cât și al stereografiei.

1984

La 16 iulie 1984, Alain Le Méhauté, Olivier de Witte și Jean Claude André au depus brevetul pentru procesul de stereolitografie, o metodă de fabricație aditivă prin care un fascicul laser întărește selectiv o rășină lichidă sensibilă la UV, urmând o secvență de secțiuni transversale ale obiectului care trebuie să fie tipărit. Procedura pentru obţinerea brevetului a fost abandonată, iar Chuck Hull a depus un brevet, acordat în 1986.

1986

Primul patent Chuck Hull (Sursa foto: 3dsystems.com)

Sistemul propus de Chuck Hull era bazat pe raze de lumină ultravioletă care întăresc secțiunea transversală prin secțiune o rășină conținută într-o cuvă. Extensia de fișier “.stl” adoptată de Hull încă este folosită şi astăzi pentru. De asemenea, a fondat 3D Systems, o companie care produce imprimante 3D.  “.stl” vine de la stereolitografie şi este un format de fișier pentru software-ul CAD de stereolitografie creat de 3D Systems. Acest format de fișier este acceptat de multe alte pachete software; este utilizat pe scară largă pentru prototipare rapidă, imprimare 3D și fabricare asistată de computer. Fișierele STL descriu doar geometria suprafeței unui obiect tridimensional, fără nicio reprezentare a culorii, texturii sau a altor atribute obișnuite ale modelului CAD.

1987